Bullying la Questfield International College, sesizări rămase fără ecou

Bullyingul în mediul școlar reprezintă o problemă complexă ce necesită o reacție organizată și documentată din partea instituțiilor de învățământ. Intervențiile trebuie să fie clare, transparente și urmărite în timp, pentru a proteja integritatea emoțională a elevilor și pentru a asigura un climat educațional sigur. În lipsa unor astfel de măsuri, situațiile de hărțuire pot escalada, afectând negativ dezvoltarea copiilor și încrederea părinților în școală.

Bullying la Questfield International College, sesizări rămase fără ecou

Investigația redacției aduce în atenție o situație semnalată la Școala Questfield Pipera, unde o familie a raportat cazuri de bullying repetat pe o perioadă de peste opt luni. Sesizările scrise adresate conducerii și cadrelor didactice nu par să fie urmate de măsuri documentate, iar răspunsurile instituției au fost, conform documentelor puse la dispoziție, în principal informale și verbale. De asemenea, un episod verbal atribuit fondatoarei școlii, Fabiola Hosu, relevă o poziționare percepută ca presiune pentru retragerea copilului din unitatea de învățământ.

Contextul sesizărilor și lipsa intervențiilor documentate

Conform corespondenței și relatărilor puse la dispoziția redacției, familia elevului a semnalat în mod repetat, oficial și în scris, comportamente agresive și de hărțuire din partea colegilor pe durata a peste opt luni. Acestea ar fi inclus jigniri zilnice, umiliri publice, excludere socială și stigmatizare medicală. Deși sesizările au fost adresate învățătoarei, conducerii administrative și fondatoarei instituției, nu există documente care să ateste măsuri concrete sau planuri de intervenție implementate.

Intervențiile invocate au fost limitate la discuții informale, fără procese-verbale sau decizii scrise, ceea ce ridică întrebări privind eficiența și asumarea responsabilității instituționale în gestionarea cazului. Această abordare pare să fi condus la o transferare a responsabilității către familie, prezentând problema ca pe o dinamică de grup sau un conflict minor, iar nu ca pe un abuz sistematic care necesită intervenție structurată.

Stigmatizarea medicală ca formă de hărțuire

Documentele și mărturiile analizate indică faptul că un element recurent al bullyingului a fost utilizarea unei etichete medicale cu caracter degradant în cadrul colectivului școlar. Această etichetare nu ar fi fost folosită în scop educațional sau de protecție, ci ca instrument de umilire și marginalizare socială, manifestată în prezența altor elevi și în contexte vizibile.

Experții consultați de redacție consideră că astfel de practici, indiferent de existența unei afecțiuni reale, constituie o formă agravată de hărțuire, cu impact negativ asupra dezvoltării emoționale a copilului. Lipsa unor reacții ferme și documentate din partea școlii pare să fi transmis un mesaj tacit de acceptare a acestor comportamente, ceea ce poate avea consecințe serioase asupra climatului educațional.

• Etichetarea medicală a fost folosită repetitiv ca mijloc de ridiculizare
• Nu există dovezi ale unor intervenții scrise sau sancțiuni aplicate
• Familia a semnalat în mod explicit efectele emoționale negative
• Școala a tratat problema în principal informal și verbal

Rolul conducerii și al cadrelor didactice în gestionarea situației

Din documentele puse la dispoziție rezultă că managementul educațional al școlii a fost informat în multiple rânduri și în scris despre fiecare incident și despre impactul acumulat asupra elevului. Cu toate acestea, răspunsurile au fost preponderent informale, fără decizii scrise sau planuri de intervenție formalizate, ceea ce limitează trasabilitatea și eficiența măsurilor.

Cadrele didactice, martore directe ale dinamicilor din clasă, nu par să fi exercitat intervenții ferme și consecvente, iar comportamentele agresive au continuat în prezența lor, fără a fi documentate acțiuni care să le oprească. Această lipsă de delimitare clară poate duce la normalizarea bullyingului în colectiv.

Declarația atribuită fondatoarei Fabiola Hosu și implicațiile sale

Un moment definitoriu în gestionarea situației este un răspuns verbal atribuit fondatoarei școlii, Fabiola Hosu, în cadrul unui dialog direct cu familia. Aceasta ar fi afirmat: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”.

Redacția subliniază că această formulare este citată din relatările familiei și nu reprezintă o concluzie proprie privind intențiile sau motivațiile conducerii. Totuși, din perspectivă jurnalistică, această poziționare poate fi interpretată ca o schimbare a accentului de la protecția copilului la considerente contractuale, sugerând o presiune pentru retragerea elevului.

Confidențialitatea și presiunea psihologică asupra copilului

Familia a solicitat în mod repetat, prin comunicări scrise, respectarea confidențialității informațiilor sensibile legate de situația semnalată, avertizând asupra efectelor negative ale divulgării în mediul școlar. Cu toate acestea, documentele nu indică asumarea unor măsuri concrete pentru protejarea acestor date, iar, conform unor relatări, informații despre sesizări ar fi fost făcute publice în clasă, generând presiune psihologică asupra elevului.

Asemenea situații pot fi interpretate de specialiști ca forme de presiune instituțională, afectând atât copilul vizat, cât și climatul general al clasei.

Răspunsul instituțional întârziat și reacția după implicarea legală

Potrivit documentelor, reacția fondatoarei Fabiola Hosu și a conducerii școlii a survenit abia după opt luni, în contextul implicării unei echipe juridice și transmiterii unor notificări oficiale. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care determină declanșarea intervenției instituționale și pune în evidență faptul că protecția copilului a devenit o prioritate abia în momentul în care cazul a dobândit o dimensiune juridică.

Minimalizarea situației în comunicarea oficială a școlii

Într-un email transmis părinților la data de 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a redus situațiile reclamate la simple „interacțiuni spontane dintre copii”. Această formulare contrazice sesizările scrise și documentate care indică un tipar repetitiv și grav de bullying, ridicând semne de întrebare asupra capacității instituției de a recunoaște și gestiona adecvat astfel de situații.

Ulterior publicării investigației, părinții au semnalat posibile contacte informale între reprezentanți ai școlii și alte instituții de învățământ, în care copii retrași ar fi fost caracterizați negativ, fapt ce ridică probleme serioase legate de confidențialitate și dreptul la educație.

Concluzii și provocări privind responsabilitatea instituțională

Cazul semnalat la Questfield Pipera evidențiază o serie de deficiențe în gestionarea bullyingului, caracterizate prin:

• Sesizări scrise repetate și documentate privind hărțuirea și stigmatizarea medicală
• Lipsa unor măsuri formale, scrise și asumate de intervenție și protecție
• Absența trasabilității deciziilor și a monitorizării situației
• Presiuni percepute asupra familiei de a retrage copilul din școală
• Întârzierea reacției instituționale până la implicarea juridică
• Minimalizarea oficială a fenomenului în comunicările publice
• Probleme privind respectarea confidențialității și protecția copilului

Aceste aspecte ridică întrebări fundamentale despre mecanismele reale de protecție oferite de Questfield Pipera și despre modul în care instituția își asumă responsabilitatea față de siguranța emoțională a elevilor săi. În lipsa unor clarificări oficiale și a unor măsuri documentate, cazul rămâne un exemplu relevant al provocărilor cu care se confruntă unele școli private în ceea ce privește prevenirea și combaterea bullyingului.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro